Postări
Exista momente cand intregul tau univers se transforma. Te trezesti cu capul in jos si picioarele pe tavan si nici macar nu intelegi cand, cum s-a intamplat. Nimic nu mai e sigur. Nimic nu poate fi intors inapoi la starea initiala. Universul tau e altul. De nerecunoscut. Nici macar nu ai ce face ca sa schimbi ceva. Poti doar sa privesti, din afara, cum intreaga ta viata se modifica atat de brusc, atat de iremediabil, incat te intrebi cum vei merge inainte.
Si totusi, trebuie sa o faci. Pentru ca poti. Pentru ca esti aici. Pentru ca inca mai ai ceva de spus, ceva de vazut, ceva de cantat, ceva de citit, ceva de cautat, ceva de invatat. Pentru ca inca mai sunt oameni pe care nu i-ai facut niciodata sa zambeasca.
Pentru ca in jurul tau sunt atat de multe nedpreptati, incat faptul ca mergi pe tavan si intregul tau univers s-a daramat e infiorator de banal.
Pentru ca esti viu. Pentru ca poti schimba ceva.
Trebuie doar sa incerci. Gandeste-te la toate orele pe care le ai inainte. Toate orele in care poti lasa ceva in urma. Toate orele in care faptul ca esti conteaza. Toate orele pe care altcineva asemeni tie nu a avut norocul sa le primeasca. Altcineva care ar fi putut sa faca de un milion de ori mai multe lucruri decat poti tu. Ii datorezi sa te ridici si sa faci ceva, caci altfel nedreptatea nu e ca altcineva a plecat mult prea devreme, ci ca tu ai tot timpul din lume si nu il folosesti.
Alege sa crezi. In orice. In tine. In oameni. In stele. In bunatate si in frumos. In zane.
Gandeste-te putin: faptul ca mergi pe tavan nu e chiar asa de rau. E doar dovada ca inca existi, chiar daca privesti lumea pe dos. Abracadabra.
"Mai este loc pentru un vis
In lumea asta incurcata
Pentru povesti cu 'A fost odata'
Pe care nimeni nu le-a scris.
Cenusareasa nu-i o poveste
Nici vis nu este
E doar o fata frumoasa foc
Cenusareasa mai crede-n zane
In fapte bune si in noroc."
Drum bun, Mica. Copilul din mine iti multumeste.
