Suflet de inchiriat

Scrijelit  luni, 31 decembrie 2012

Cand pierdem un lucru, trecem prin cinci stadii ale suferintei. Intai este negarea. Pentru ca pierderea e de neimaginat. Nu putem crede ca este adevarat. Ne revoltam impotriva tuturor, impotriva noastra. Apoi ne targuim. Cerem clementa, imploram. Am oferi tot ceea ce avem, chiar si sufletul, mai ales sufletul, pentru a obtine inapoi ceea ce am pierdut. Cand negocierile esueaza si nu mai avem putere sa fim suparati, devenim depresivi, deznadajduiti, pana in momentul in care sunte obligati sa recunoastem faptul ca am facut tot ceea ce ne statea in puteri si depindea de noi. Depunem armele si intram in faza de acceptare.

Vise prea mari. Intotdeauna visam prea sus, prea departe, prea mult. Uneori, sunt visele noastre. Alteori, sunt vise tesute de altii, vise in care credem, in care ne punem toate sperantele, tot sufletul. Toti pasii pe care ii facem sunt pentru un vis. Este in regula sa visezi. Nu este in regula ca visele tale cele mai mari sa fie alimentate de oameni care nu cred in ele, nu lupta pentru ele alaturi de tine.
Nu exista nicio lectie care sa te invete cum sa traiesti mai departe cand toate visele s-au pierdut. Singurul lucru pe care il poti face este sa gasesti singur o cale.

Sunt cinci stadii ale suferintei. Fiecare le traieste diferit si in momente diferite, dar sunt mereu aceleasi. Negarea. Revolta. Negocierea. Deznadejdea. Acceptarea.
Final de timp, final de vise, final de drum.
Final de an cu sufletul in palma. Scos la vanzare. Costa doar un vis.


Viata pe doua roti

Scrijelit  miercuri, 26 decembrie 2012

Este din nou Craciunul. A mai trecut un an peste noi. Cu bune, cu rele, cu lectii invatate (sau nu), cu realizari si dezamagiri. Initial voiam sa va scriu voua, celor care m-ati iubit, m-ati sustinut, m-ati impins de la spate, m-ati certat cand a fost nevoie. O sa va rog sa ma iertati ca nu o voi face, totusi. Nu in scris cel putin. Stiti voi si singuri ca aveti fiecare locul lui special in cutiuta mea cu oameni dragi.

Azi gandurile mele se indreapta catre cei cativa prieteni pe care ii am (sau pe care i-am avut) ceva mai putin norocosi decat noi, astia intregi, cu toate mainile si picioarele acasa. Azi le voi multumi celor cativa oameni  de la care am invatat ca viata este extraordinara. Chiar si atunci cand e privita dintr-un scaun cu rotile. 
De la voi am invatat sa rad, sa am incredere, sa merg mai departe, sa ma bucur de lucruri marunte care adunate la un loc inseamna liniste, speranta, seninatate.Voi ati fost in gandul si in sufletul meu de fiecare data cand s-au adunat norii in preajma mea si am simtit ca nu merita sa mai lupt. Tot voi mi-ati aratat ca un om poate ramane minunat si daca au trecut peste el furtuni cumplite. Ma fascinati cu puterea voastra extraordinara de a zambi. Mi-ati dat cele mai frumoase si mai simple lectii despre cum sa traiesti cu lumina in priviri si pace in suflet, orice ti s-ar intampla. Am mai spus aici ca doua din cele mai extraordinare lectii de viata le-am primit de la oameni loviti crunt de ea. Nu am sa il uit niciodata pe minunatul meu prieten care pierduse tot, pe care sotia l-a parasit dupa accidentul care l-a paralizat si a plecat luand cu ea si copilul. Omul  acela avea in el o putere fantastica si o bucurie molipsitoare de a trai, un simt al umorului fenomenal si o vorba buna pentru oricine. Una din postarile de aici, din fabrica de vise, este scrisa in urma unei discutii cu el. Tot de la el stiu care este cel mai frumos loc din Bucuresti, locul in care te poti intalni fata in fata cu un avion care vine la aterizare. Datorita lui am descoperit serile de pe terasa din Green Hours, gustul exotic de Caipiroska si am regasit in mine puterea de a zambi si de a face misto de propria persoana.
Iti multumesc si tie, rocker indragostit de folk, pentru ca mi-ai reamintit (fara sa stii) de ce cant, de ce nu am voie sa renunt la asta, de ce nimic nu e mai frumos decat zambetul celor care asculta. Va multumesc tuturor celor din jurul meu aflati in situatii similare. De la voi stiu ca se poate depasi orice obstacol atata vreme cat poti sa crezi, sa speri, sa iubesti si sa daruiesti dragoste. 
Va multumesc si va cer iertare in numele tuturor celor care va jignesc, va umilesc, va fac sa va simtiti mici si neinsemnati. Nu ii bagati in seama, ei sunt cei care pierd, nu vor sti niciodata cat de mult ii puteti sustine si ajuta pe cei din jur. 
Sa aveti sarbatori de poveste si un nou an la fel de frumos si de senin ca sufletele voastre.