Romani de care sunt mandra

Ca sa va raspund in primul rand la intrebare, celor care insistati: nu, nu voi scrie despre ce se intampla pe plan politic si nu, nu voi explica de ce am ales sa imi exercit dreptul de a ma abtine sa imi exprim opinia de votant.
Voi scrie in schimb despre romani. Romani cunoscuti si necunoscuti, care arata lumii ca nu suntem atat de rai. Romani care ma fac sa fiu mandra ca apartin acestui neam.
Unul din ei e departe, foarte departe. Pentru ca la noi inteligenta, cunostintele practice avansate intr-un domeniu, cultura si dorinta de munca sunt mai putin cautate, primand abilitatea de a te fofila si de a da numai impresia ca stii multe nestiind in realitate nimic, a ales sa plece undeva unde calitatile lui sunt apreciate la adevarata valoare. Ramane roman totusi si, datorita lui, pe usa unui birou dintr-o mare "fabrica" de software exista in acest moment - printre alte steaguri - si cel al Romaniei. Poate parea putin, insa faptul ca a fost chemat  acolo tocmai pentru ca este unul dintre cei mai buni si ca reprezinta o tara, tara noastra, ma face sa fiu mandra ca sunt romanca.
Am sa mai scriu despre o romanca de care multi dintre voi, cei care ma cititi,  ati auzit, insa doar pentru ca traiti, mai mult sau mai putin, in aceeasi lume ca si ea. La prima vedere, nu face nimic deosebit. Se plimba de nebuna pe toti muntii lumii si ia in piept toate stancile pe care le gaseste. Este insa cea mai tanara alpinista din lume si prima alpinista romanca ce a urcat Carstensz Pyramid si Mt.Giluwe, cea mai tanara persoana din lume pe Aconcagua si toate astea plus multe alte premiere si recorduri mondiale in materie de alpinism le-a facut la o varsta la care cele mai multe dintre fetite inca piaptana papusile. Cel mai important, peste tot poarta cu ea un steag. Steagul Romaniei.
Un alt roman de care sunt mandra bantuie planeta pe platforme. A urcat, incet dar sigur, pe scara profesionala, cu determinare, cu ambitie si cu multa munca. A reusit sa ajunga acolo unde putini isi inchipuiau ca va ajunge, iar acum reprezinta Romania cu succes. A purtat steagul prin multe tari si multe colturi de lume, s-a topit de cald ziua si a tremurat de frig noaptea in desert, a vazut valuri mai inalte decat vom vedea noi vreodata pe marea noastra mica si neagra, a trait alarme reale si momente de tensiune maxima iar acum, de curand, datorita anilor in care a invatat si s-a perfectionat, va reprezanta Romania departe, in tara dansului si a carnavalurilor.
Am mai fost mandra si ieri, la BIAS 2012. Nevazuti si necunoscuti, nu auzim despre ei decat daca se intampla vreo nenorocire. Au aripi si zboara cat de sus pot. Pe aeronave de linie, pe planoare, pe avioane militare, pe avioane ale Crucii Rosii, sunt pilotii romani. Toti au facut ieri cea mai frumoasa demonstratie de zbor pe care am vazut-o vreodata. Si, desi acolo erau turcii, acrobati desavarsiti, italienii, cu o prezentare impecabila si spectaculoasa, singurii care mi-au facut inima sa tresara au fost romanii. Cu mult mai putine resurse decat ceilalti, fara fum colorat si fara prezentari pompoase, cu avioane mici si batrane, cu prea putine masini sa ii duca de pe aeroport, spre deosebire de ceilalti care aveau microbuze special aduse sa ii poarte si tehnicieni care ii ajutau sa isi care echipamentele, au aratat ca si acolo, sus, suntem printre cei mai buni. Desigur si ei au purtat un steag. Al Romaniei.
Sunt mandra  (pentru a cata oara?) de Timisoara. Timisorenii, o parte din ei cel putin, au refuzat sa accepte un concert pe bani publici al unei oarecare domnisoare fara nume ce se crede cantareata. Au intrebat simplu: "de ce sa dea Primaria zeci de mii de euro pe un concert care oricum nu ne intereseaza, de ce sa plateasca Primaria din banii nostri prestatia unei pseudo-artiste, cand pica spitalele pe bolnavi si scolile pe copii, cand se rup rotile masinilor in gropi si se revarsa canalizarea la fiecare ploaie. Ne scaldam in bani si toate problemele sunt rezolvate de ne trebuie concerte?". Probabil nu au rezolvat nimic cu protestul lor, dar macar au incercat, au tras un semnal de alarma, posibil ca urmatoarea data sa aiba si efect. Modelul "panem et circenses" nu a mai tinut de data asta intr-un oras romanesc. M-as bucura sa aud ca ii urmeaza si altele exemplul. In felul asta se impusca doi iepuri dintr-un foc: se elimina non-valorile macar din zona artistica, pentru ca daca nu mai exista cererea dispare de la sine si oferta si se rezolva incet-incet problemele, pe sistemul ardelenesc "intai munca si-apoi distractia".
Am fost mandra, de-a lungul anilor, de foarte multi romani din afara, romani necunoscuti care au reprezentat tara  mult mai frumos si mai adevarat decat toti "mediatizatii". Unii au ramas definitiv pe unde i-au purtat pasii si viata, altii au ales sa revina.
Asemeni lor sunt multi. Lucrand in cele mai variate domenii, avand cele mai diverse pasiuni, poarta numele de roman prin lume. Nu ii cunoastem. Nici macar nu sunt mediatizati, pentru ca sunt alesi sa ne reprezinte, in mod public, aceia care de fapt nu valoreaza nimic si nu ai nimic de oferit. In timp ce noi ne plangem in fiecare zi ca nu ne ajuta nimeni, ei gasesc resurse unde si cum pot si merg inainte, urmandu-si visul.
Chiar daca atunci cand pleaca de aici spun ca nu vor sa mai auda de nimic din ce lasa in urma, cand ajung pe alte meleaguri incep sa inteleaga, cu adevarat, ca reprezinta o tara si fac tot posibilul sa poarte cu mandrie in suflet si uneori la vedere un steag. Steagul Romaniei.
Voi aveti romani necunoscuti de care sunteti mandri? Daca da, vorbiti si scrieti despre ei. Haideti sa ii aducem in fata si sa ii aratam lumii. Este intr-adevar timpul pentru o schimbare, insa nu a domnilor spre bucuria nebunilor, ci a modului in care gandim, simtim, visam, ne alegem valorile. Nu se va schimba absolut nimic atata timp cat noi, cei care putem schimba, vom mai accepta sau ne vom preface ca nu vedem mediocritatea, prostia, lipsa de civilizatie, incultura, mizeria, nedreptatea. Este comod sa stam in lumea noastra mica si sa nu ne intereseze turmele din jur. Atata doar ca, daca vom continua sa o facem, in curand vom disparea si noi in marea de 0-uri absolute care ne inconjoara si va fi cam tarziu sa ne mai plangem. Nu vom avea nici dreptul sa o facem, de altfel. Nu poti sa plangi ca e rau atata vreme cat ai stat cu mainile incrucisate si ai lasat ca raul sa se intample. Ori nu iti pasa ca e rau, ori nu te deranjeaza. Daca iti pasa si te deranjeaza, faci ceva.

Suflet de inchiriat

Ai locuit fara chirie in inima mea

Nu ti-am cerut nici garantii si n-ai semnat vreun act,

Dar intr-o zi au inceput sa fie

Mult prea greu de achitat

Tacerile din noi

Si vesnicele ploi

Si tu ai cam uitat adresa din contract.

Ti-ai luat bagajele in graba si ai plecat

Te-ai dus spre alte vise si spre alte mari

Iar gandurile ma intreaba

De ce-n odaia unde- ai stat

E toamna de atunci

Si zilele prea lungi

In care te-asteptam sa urci pe scari.

Si dau un suflet,  suflet de inchiriat

E la etajul dintre Iad si Rai

Si dau un suflet, suflet de inchiriat

Nu costa mai nimic, nu, nu

Doar un vis mai mic, stii tu

E sufletul in care nu ai vrut sa stai.

RDS saga sau "De-ale romanilor"

Cu ocazia mutarii in casa noua, intr-un (probabil) moment de vacanta neuronala, m-a pus Aghiuta sa apelez la serviciile amicilor de la RDS. Desi stiam deja povestile horror legate de aceasta "minunata" companie, desi fusesem avertizata ca mai bine imi "trag" internet de la operatorii de telefonie ca pana si ala e mai bun decat cel oferit de sus numitul ISP, am mers inainte ca pionierii si am incheiat contractul. Mare greseala. Imensa.
Distractia a inceput inca din ziua 1. Domnisoara foarte amabila de la ghiseu m-a informat ca 1. Va dura intre 3 si 5 saptamani sa se faca instalarea (desi toate device-urile necesare existau, gratie unui contract anterior facut la aceeasi adresa) si 2. Stick-ul ala minune pe care conform contractului incheiat trebuie sa il primesc este precum Mos Craciun, Iepurasul de Pasti si Doamne-Doamne: toata lumea a auzit vorbindu-se despre el dar in realitate nu stie nimeni daca exista sau nu, sa ma duc eu la depozit sa ma interesez daca tin neaparat sa intru in posesia lui, dar ma avertizeaza ca e putin probabil sa fie in gestiune.
Pentru ca nu tineam neaparat, am renuntat la ideea de a avea si un back-up in caz de retea picata si m-am dus acasa. Dupa vreo doua zile am sunat sa le spun ca nu ma supar daca ei vin in 3 saptamani, dar eu plec in concediu, ma mai intorc la toamna, asa ca momentan renuntam la ideea de contract si mai vedem noi in septembrie. Domnisoara de la capatul celalalt al firului m-a intrebat agitata daca marti (asta se intampla joi) este prea tarziu, isi cere scuze, ar veni echipa si luni dar e sarbatoare, bla bla.
Am mustacit incantata. Nici macar nu banuiam ca "dansul" abia incepe.
Vine echipa. Un nene mestereste ceva la cutia de pe hol, alt nene mestereste  la laptoapa mea in timp ce, vazand o consola deschisa, ma intreaba daca am cumva linux si precizeaza, foarte incantat, ca el nu stie sa lucreze cu asa sistem de operare ciudat si cam asta a fost primul moment in care mi-am dat seama ca e posibil sa regret foarte mult ca nu am facut o plimbare pana in Pantelimon sa inchei contract cu Nextgen si am ales varianta facila aflata la 6 minute distanta numita RDS.
Pleaca nenii, pornesc rasnita din nou, am net pentru aproximativ 15 minute dupa care, in mod elegant, conexiunea isi cere scuze de la mine si pica precum o musca. Dau din umeri, zic "ei, lasa, cine stie, poate nu s-au facut setarile si prin partea cealalta, hai sa ii las sa ajunga inapoi la firma".
Si uite asa, ca in poveste, trece o zi, trec doua, trec noua, mie imi pica netul o data la 15 minute, unoeri o data pe minut intr-un interval de 15 minute, intre timp raman si fara vplay si citesc amuzata pe alte bloguri cum RDS da vina pe, citez, "internetul global", dau din nou din umeri, instalez SuperHideIP, continui sa ma uit la vplay si ma gandesc cu mila la abonatii RDS care nu stiu sa foloseasca smecherii din astea...pana ieri pe la 6 seara, cand, cu un ultim zvacnet chinuit, comunicatia isi da duhul definitiv si refuza cu incapatanare sa raspunda oricaror incercari de resuscitare operate de mine care pana atunci functionasera cu brio.
Las sa treaca vreo doua ore si sun la serviciul tehnic. Ma ia in primire un flacau destul de politicos, discutam prieteneste vreo 4 minute despre cod de client, user, sistem de operare, firewall si antivirus, face el ceva pe acolo si imi spune: "da, e de la echipamentele noastre, spuneti-mi intervalul orar la care puteti fi gasita maine ca stiti, in seara asta e prea tarziu, echipa lucreaza doar pana la orele 22". Incerc sa nu scot flacari, ii spun ca dupa 8 seara ma gaseste echipa dar as prefera, pentru binele ambelor parti, sa se remedieze problema in mai putin de 24 de ore, inchid.
Se face dimineata, net ciuciu, sun din nou, discut cu inca un flacau, ii explic ca si eu, ca si el, am un servici care printre altele presupune conexiune permanenta la net, ii povestesc ceva despre ANPC si convenim de comun acord ca in cursul zilei de azi se remediaza, pentru ca el depune cerere pentru solutionare de urgenta.
Plec la treburile mele. Se face dupa-amiaza, vin acasa, net ciuciu. Sun la serviciul comercial. Acolo aflu ca pot rezilia contractul doar daca platesc 6 luni de servicii care nu mi-au fost oferite. Incep sa scot flacari precum balaurii.
Sun din nou la tehnic, suna si alte persoane la tehnic, aflam cu totii ca, precum s-a stabilit, problema se va investiga si/sau remedia in seara asta intre orele 20-22. Trec orele 20, se fac orele 21, trec orele 21, net ciuciu.
Intr-un efort combinat, se vorbeste la RDS din doua parti. Partea numarul 1 afla ca "stiti, a fost luata in calcul doar ultima sesizare facuta, abia maine intre orele 20-22 vine echipa". In timp ce partea numarul 1 povesteste cum e cu avocatii, protectia consumatorului si alte chestii din astea dragute, partea numarul 2, adica eu, primeste un telefon de la o cuconita pisicoasa "stiti, ne cerem scuze, echipa nu mai ajunge in seara asta...". La limita nervilor, ii povestesc domnisoarei cam cat dureaza sa aflu numarul de telefon al sefului ei direct si sa il sun pe dansul la ora 11 noaptea sa il chem sa remedieze problema. Pentru ca deja am draci, ii povestesc si despre ce se intampla cand in mod ilegal un ISP decide sa restrictioneze cu de la el putere accesul la diverse site-uri (ca fapt divers, nu doar vplay are restrictie, ci multe altele, mai putin cunoscute, nu neaparat posesoare de continut fara copyright; unele sunt chiar pasnice; bleeping computer de exemplu). Domnisoara nu asteapta sa termin ce am de zis si imi inchide telefonul in nas intr-un mod extrem de necivilizat, nestiind ca eu inregistrez convorbirea. Pentru ca oricum nu mai am credit pe cartela, decid sa o las pe maine.
In urmatoarele 5 minute, vine netul si pe loguri apar modificarile operate de tehnicul de la RDS. Mai mult, in mod absolut surprinzator, are si viteza mentionata in contract. Viteza care, asemeni stick-ului de care va spuneam mai sus, pana azi a existat doar in teorie.
De picat tot pica, insa isi revine la fel de rapid. Practic am ajuns in faza in care eram inainte: la fiecare refresh de IP, se face deconectare/reconectare pentru aproximativ 15-30 de secunde.
In concluzie: aveti referinte despre Nextgen? Servicii, preturi, etc. Din pacate, singurul provider serios pe care il stiu eu nu lucreaza decat cu firme si chiar intentionez de saptamana viitoare sa renunt la RDS, o luna de "colaborare" cu ei a fost mai mult decat suficienta. Nu am nervi sa trec prin asa ceva pana la anu' in noiembrie.

P.S. In jumatatea de ora in care am scris postarea, netul a picat de vreo 6 ori.