Un nou drum bun...

Scrijelit  duminică, 20 mai 2012

Exista o regula nescrisa si stupida a vietii: aproape intotdeauna cei buni, cei frumosi, cei curati, au parte de cele mai mari incercari, in vreme ce oamenii care poate nu ar merita nici un sfert din cat li s-a oferit nu afla niciodata cum este sa fii singur si fara nimic in afara de sufletul tau. Aproape intotdeauna cei buni, cei frumosi, cei curati, pleaca prea repede si prea tristi, lasand in urma oceane de durere, in vreme ce oamenii fara de care lumea ar putea foarte bine sa mearga mai departe fara sa simta raman aici.
Il mai tineti minte pe Omul de zapada? Mai stiti cum si-a petrecut ultimele saptamani din viata?
In plimbarea virtuala de azi, am dat peste o stire care a oprit secundele si le-a intors cu doi ani in urma, cand intreg internetul, la rugamintea unui om bun, frumos si curat, intindea o mana ca sa salveze o viata.
Azi, acea viata s-a stins. Dupa doi ani de lupta, Daniel Raduta a plecat sa-l reintalneasca pe prietenul lui, Mile Carpenisan, sa isi povesteasca acolo, printre ingeri, ce a mai facut fiecare. In urma lui, raman un copil frumos si multe realizari in domeniul IT.
Pentru voi, cei pentru care zilele trec fara sa daruiti un zambet, pentru voi, cei care in fiecare zi ignorati lucrurile bune care v-au fost daruite si le luati de-a gata crezand ca vi se cuvin de drept, pentru voi, cei care nu vedeti nimic in jur in afara de voi insiva, tineti minte: viata se poate schimba intr-o secunda. Zambiti, iubiti, credeti, visati, multumiti, cereti-va iertare, tineti-i aproape pe cei care va iubesc. S-ar putea ca intr-o zi  sa descoperiti ca este mult prea tarziu sa deveniti buni, frumosi, curati, chiar daca va veti dori asta din tot sufletul.