Ale cui e limba romana (sic!)

I-mi. I-ti. I-si. Iai dat. Sa facut. Voi fii. La luat.
 Serios? Cu c-ine a-ti fac-ut v-oi r-omana i-n scoal-a? Nu intreb doar de curiozitate, chiar ma intereseaza. Cine stie, poate fac un copil si nu as vrea sa nimereasca din greseala la cei care v-au invatat (?) pe voi gramatica in clasa a II-a. Nu stiati? Atunci se invata chestiile astea si devin reflexe, le scrii corect fara sa fie nevoie sa te gandesti cand, unde si de ce pui cratima. Va rog nu veniti cu argumentul "asa-i pe internet, uneori scrii mai repede si mai ratezi cate ceva". In primul rand, daca ai reusit sa termini clasa a IV-a fara sa ramai repetent, nu ai cum sa ratezi nici daca vrei, din motivul pomenit mai sus, ala cu Pavlov si cainele. In al doilea rand, ok, omiti cratima la "s-au aprins", "s-a deschis". Se mai intampla, sa zicem. Dar sa pui

citeşte mai mult... »

Program intr-un singur pas

Exista acele programe in 10 sau 12 pasi, folosite in cazul dependentilor (de la droguri pana la mancare), programe care de cativa ani au inceput sa fie foarte la moda si la noi. In absolut toate, primul pas si cel mai important este recunoasterea problemei. Urmeaza acceptarea, intelegerea si abia dupa aceea solutia. Totusi ele nu tin cont de un lucru: cheia supravietuirii, pentru majoritatea oamenilor, este negarea. Refuzam sa acceptam faptul ca suntem obositi, ca suntem speriati, ca nu vrem nimic sau ca vrem totul. Refuzam sa vedem lucruri evidente, refuzam sa recunoastem cat de mult

citeşte mai mult... »

20 de secunde

Tacerea ne ajuta de multe ori sa depasim momente dificile. Intrebari carora le raspundem cu un zambet, reprosuri pe care ne prefacem ca nu le auzim, afirmatii peste care trecem privind in tavan, ganduri pe care le ascultam fara sa spunem nimic chiar daca stim ca celalalt asteapta. Exista  multe feluri de taceri. Unele din ele ajuta, sau macar nu fac rau. Sunt insa acele taceri care ne opresc din drum, ne inchid in noi insine, ne fac sa pierdem in loc sa castigam. Cuvinte pe care am vrea sa le spunem raman nerostite, pentru ca nu stim cum sa le dam forma sau pentru ca ne e teama. Ganduri pe care am vrea sa le impartim cu celalalt raman ascunse in noi, pentru ca nu stim ce reactie vor naste. E o tacere vie, o tacere ca o furtuna in adanc. Am vrea sa vorbim, insa nu stim daca e bine sa o facem, daca trebuie sa o facem. Si, de cele mai multe ori, lucrurile care raman nespuse se aduna in noi si, in loc sa

citeşte mai mult... »