Plagiat din viata

Disclaimer:
Aceasta postare este o fictiune. Orice asemanare cu persoane, locuri si intamplari reale este pur intamplatoare.

De obicei visele pe care vi le "vand" apar pur si simplu. O raza de soare, un nor cu forma ciudata, un zambet sau o lacrima, o strada, oameni, intamplari, toate pot naste vise. Nu am stat niciodata sa caut si nu m-am intrebat niciodata cum si ce voi scrie. Uneori, nu este nimic de spus. Alteori, se intampla atat de multe lucruri in jurul meu incat nu ajung cuvintele. La inceput, am vrut sa povestesc despre un loc care nu mai exista. Apoi, mi-am dat seama ca locul acela este peste tot. Mai rau sau mai bine, incerc sa va fac sa zambiti, sa va intristati, sa va ganditi la voi, la cei din jur, la ce ati putea face ca lumea in care traim sa fie putin mai senina, putin mai buna, putin mai calda.
De unde ma inspir? Din viata, prietene care azi ai aruncat cu noroi in fabrica mea de vise fara sa stii nimic despre ceea ce sunt si de unde vin ele. Plagiez prostia, limitarea, ridicolul, inconstienta, tristetile si bucuriile, lucrurile frumoase si cele mai putin frumoase pe care le vad, citesc sau aud zilnic. Iata, acum te plagiez pe tine, copiez si redau cu propriile mele cuvinte felul in care esti tu. Ai devenit o bucatica din fabrica de vise. Sper ca esti de acord ca postarea asta nu am copiat-o de nicaieri si singurul "loc" din care m-am "inspirat" ca sa o scriu a fost viata.

Ecouri

Se cauta urgent multi donatori de sange, orice grupa, pentru mama cuiva din Timisoara, internata in Bucuresti, unde nu cunoaste pe nimeni care sa o ajute.  Cei apti pentru asa ceva pot merge incepand de luni direct la la Spitalul Floreasca, acolo unde se afla internata persoana care are nevoie de ajutor. Sunt necesari minim 10-12 donatori.

Beneficiar: PURGHE DOINA
Grupa de sange: AB4
Sectia: Ortopedie
Salon: 341
Medic: dr.Angheluta
Detalii la telefon: 0743456225

Haideti. Stiu ca puteti.

Epilog (marti, 27 septembrie)
Multumesc tuturor celor care au ajutat. Datorita voua, doamna Purghe a putut fi operata.

Opensource

Dedicatie: 
prietenului, mentorului, profesorului si celui mai aprig si obiectiv critic al meu, Oilen

Motto:  "Yes, I am a criminal. My crime is that of curiosity. My crime is that of judging people by what they say and think, not what they look like. My crime is that of outsmarting you, something that you will never forgive me for." - +++The Mentor+++


Din ce in ce mai des vad folosindu-se in presa romaneasca cuvantul "hacker" pentru a defini o mana de pusti cu oarece cunostinte in domeniul IT, pasionati de crack-uit softulete, spart parole de messenger si "injectat" cod  prin diverse site-uri, portaluri si aplicatii web insuficient sau deloc protejate. Desi de nenumarate ori s-a explicat care este diferenta dintre un cracker(lamer) si un hacker, eroarea persista. Din cauza ei, "nobila casa" a celor care cred in libertatea informatiei este frecvent tavalita prin noroi.
Potrivit dictionarului realizat de site-ul Geek.com, un cracker este un individ rau intentionat, care "sparge" si/sau reproduce fara a avea dreptul codul sursa al produselor software, "sparge" retele pentru a produce daune, fura informatii in scopul folosirii lor in scopuri mai putin "ortodoxe", sau pur si simplu modifica date din simpla dorinta de a cauza dureri de cap administratorilor de sistem. Hackerii considera ca un cracker este un fel de subspecie mai putin evoluata, mai putin educata, mai putin inteligenta si cu mult mai putine cunostinte in domeniul IT.
Pe de alta parte, un hacker este acea persoana care incearca sa inteleaga cum functioneaza computerele, telefoanele, sistemele informatice si sistemele de comunicatie, din simpla dorinta de a detine respectiva informatie, din pasiunea de a sti. Principalele calitati pe care trebuie sa le ai pentru a aspira la titlul de hacker sunt inteligenta, imaginatia si curiozitatea.
Chiar daca uneori hackerii mai sparg cate un sistem, nu o fac pentru a cauza probleme, ci pur si simplu ca sa vada daca o pot face. De obicei, "pasii" unui hacker pe internet sunt la fel de "vizibili" ca pasii unui intreg trib de indieni prin preerie. Daca doreste sa isi faca cunoscuta prezenta, in nici un caz nu se apuca sa fure sau sa distruga. Pentru un hacker e mult mai simplu.
Sa zicem ca detii o companie si respectiva companie are un computer conectat la internet, in care se afla stocate toate informatiile confidentiale legate de clienti . Intr-o dimineata, Ionel Popescu, vecinul tau de la etajul 3, se trezeste cu o idee sclipindu-i voioasa prin neuroni: ce-ar fi sa incerc sa sparg sistemul lu' vecinu' de la 4. Pentru ca Ionel Popescu si-a tocit mintea si coatele niste ani invatand programare, retele si alte chestii "smechere", operatiunea reuseste cu succes. Dupa ce isi ofera, in semn de auto-pretuire, inca o stacana de cafea, te suna si iti zice: "amice, vezi ca ai niste brese de securitate acolo, acolo si acolo, tocmai ti-am intrat in sistem, pune mana si rezolva problema ca altu' s-ar putea sa nu fie asa dragut ca mine si daca intra  iti face curechi murati prin calculator". Tu ii multumesti frumos, chemi administratorul de sistem...si ce urmeaza nu face obiectul acestei postari pentru ca nu imi place sa scriu despre filme cu multe topoare si mult sange.
In situatii extreme, l-ai suparat foarte tare pe Ionel Popescu, caz in care in locul site-ului companiei tale vei gasi o singura pagina, de obicei mare si neagra (cam ca gaura aia despre care scriam acum cateva luni) in care iti va povesti cu duhul blandetii cine este si cum l-ai calcat pe coada de ti-a dat jos frumusete de "casuta virtuala". Cum au facut baietii aia care au inlocuit site-ul nu stiu carei institutii franceze cu steagul Romaniei, ca sa protesteze pentru ca un oarecare prezentator de emisiuni de la ei a facut misto de noi.
Cam asta este, in mare un hacker: un om care vrea sa stie, care e curios precum o pisica, un om pentru care scopul este cunoasterea, nu distrugerea. Mai sunt cei care considera ca informatia trebuie sa circule libera si ca anumite produse si servicii nu ar trebui sa fie taxate, pentru ca nu asa au fost gandite de catre inventatorii lor. Motto-ul lor este "cunoasterea apartine omenirii" si pornesc de la premisa ca Graham Bell, de pilda, nu si-a vandut inventia, a pus-o in slujba societatii inca de la inceput, prin urmare ea apartine intregii omeniri, nu unui grup de companii, ergo serviciile de telefonie ar trebui sa fie gratuite pentru toti. Tot ei sunt si cei care au inventat conceptul de opensource: creearea, de catre o persoana sau un grup, a unor anumite produse finite, permitand apoi utilizatorilor sa actioneze liber asupra procesului de productie sau dezvoltare. Termenul nu se aplica doar in IT, ci si in educatie, medicina si altele. Ar mai fi multe de spus despre hackeri, de pilda ce sunt "White Hats" si "Black Hats", insa ma voi opri aici, deocamdata.
Ca o gluma, iata cateva dintre lucrurile pe care hackerii le detesta:
- sistemele IBM,
- strumfii, ursuletii Ewoke si orice alta specie de vietuitoare sau obiect despre care se poate spune "vaaai, ce dulce/dragut este" (stiti voi despre ce e vorba...),
- birocratia,
- prostia,
- muzica ce poate fi folosita doar ca zgomot de fond,
- programele de televiziune (cu exceptia seriei Star Trek, desenelor animate, filmelor vechi si "Familia Simpson"),
- cravatele si in general tinutele de birou,
- minciuna si fatarnicia,
- incompetenta,
- plictiseala,
- COBOL, BASIC,
- interfetele grafice cu meniuri de tip consola,
- orice are legatura cu Microsoft.


Iar in final, un text care definteste exact ce este si ce vrea un hacker si pe care ar trebui sa il cunoasca orice persoana care spune ca este sau doreste sa devina hacker: The Hacker Manifesto

Tardive

Nu cred ca exista vreo persoana care sa nu doreasca sa se intoarca in timp, sa schimbe ceva, sa stearga cuvinte, sa aduca un zambet in loc de o lacrima. Ne pierdem multe ore din viata intrebandu-ne: "cum ar fi fost daca". Apoi, ne pierdem  multe alte ore regretand ca ne-am pierdut vremea sa regretam.
Am invatat, acum cativa ani, ca intotdeauna trebuie sa spui "te iubesc", cat mai des, celor apropiati sufletului tau. Am invatat ca singura durere care nu se sterge niciodata din suflet este cea de a fi prea tarziu pentru "iarta-ma". Am invatat sa nu imi mai pierd vremea regretand lucrurile facute sau nefacute, spuse sau nespuse, ci sa incerc sa repar cat mai repede acolo unde se mai poate repara, atata timp cat se mai poate repara.

Azi, am  invatat inca o lectie: niciodata sa nu astepti prea mult pentru a face un lucru, crezand ca vei putea oricand sa il faci. La un moment dat, s-ar putea sa fie prea tarziu.

Azi, regret toti anii in care am locuit la 20 de minute distanta de Laptaria lui Enache si totusi nu mi-am facut niciodata timp sa merg sa il ascult live pe Johnny Raducanu.

Virtual vs real

Din ce in ce mai multi oameni au devenit dependenti de internet. Nu de stiri, nu de informatia pe care o poti gasi "sapand" www-ul, pur si simplu de internet. Chat. Forumuri. Messenger. Jocuri. Ore pierdute in fata pc-ului doar ca sa stai de vorba cu persoane pe care in 99% din cazuri nici macar nu le cunosti. Ore petrecute hranind animale virtuale, purtand campanii virtuale, cucerind sau distrugand orase virtuale. Nervi si isterii pentru ca un oarecare, fara chip, fara nume, a zis ceva despre tine pe nu stiu ce forum. Incercari de a intra in viata "fostilor" si "fostelor" urmarindu-le mail-urile, discutiile pe facebook, vanandu-i cu diverse softulete care verifica daca sunt sau nu online (asta deja intra in domeniul patologicului).
 Cum stii ca esti dependent de internet?

Cand primul lucru pe care il faci dimineata cand te trezesti sau seara cand ajungi acasa e sa deschizi calculatorul desi nu ai  nimic de lucrat la el,
cand te intereseaza pana la insomnie si/sau depresie ce a comentat X sau Y  la postarea ta pe forum, blog, "perete", in conditiile in care nu v-ati intalnit vreodata si nu sunteti prieteni in viata reala,
cand ai in lista de messenger zeci de persoane din care eventual cunosti maxim 10 si vorbesti cu maxim 3,
cand discutiile tale din viata reala se invart in jurul jocurilor online, arhivelor de chat si "peretilor" altora
cand stai pe "invisible" si  te superi ca nimeni nu vorbeste cu tine,
cand postezi pana la disperare pe facebook si iti petreci urmatoarele ore dand refresh-uri sa vezi cate like-uri ai adunat,
cand "ciripesti" (tweet) despre prajitura pe care ai mancat-o azi dimineata, rochia cu care te vei imbraca maine la servici si piatra care ti-a intrat in pantof cand te intorceai acasa,
cand te certi pe forumuri cu diversi necunoscuti si iti aduci nervii in viata reala,
cand  renunti sa mai iesi din casa pentru ca ai "raid" la ora fixa pe vreunul din jocurile atat de la moda si atat de mancatoare de timp,
cand stai in club/bar/parc si iti petreci timpul butonand telefonul ca sa pui cine stie ce aiureala pe FB, care ar putea astepta si pana ajungi acasa,

inseamna ca deja ai ajuns prea departe.
Fa curat in listele de prieteni, pastreaza numai oamenii pe care intr-adevar ii cunosti.
Desfiinteaza-ti conturile de pe 'spe miile de retele sociale si forumuri, pastreaza unul singur, cat sa fii in contact cu lumea insa fara sa necesite 3 ore numai sa iti verifici fiecare cont. Alege-l pe cel unde ai cei mai multi prieteni reali.
Limiteaza timpul de jucat diverse la maxim jumatate de ora pe zi. Este de ajuns pentru a construi/darama/planta/hrani/trimite trupe etc.
Nu mai deschide calculatorul daca nu ai nimic de facut la el. Petrece-ti timpul liber alaturi de familie, prieteni, oameni pe care ii cunosti.
Sau nu face toate astea, insa nu te intreba de ce singurii oameni cu care stai de vorba intr-o zi sunt cei  fara chip, fara nume, prieteni virtuali intr-o lume virtuala.
Tine cont de un lucru: le pasa de tine doar celor care te cunosc in realitate. Restul sunt persoane cu care, poate, ai vorbit o data sau de doua ori, care, probabil, te-au sters demult din "viata" lor virtuala si care nu isi vor mai aminti cine esti cand le vei apela, pentru ca nu toata lumea isi "umple" listele de prieteni si memoria cu necunoscuti intalniti candva pe vreo retea sociala.