leapsa

Va propun o leapsa. Imposibil sa nu aveti macar 3 motive din care sa va bucurati ca v-ati nascut aici. Atata vreme cat ele exista, inseamna ca merita sa fiti aici si nu in alta parte, pentru ca aveti cum aduce o schimbare, cat de mica. Ca sa parafrazez, "unele lucruri sunt de la inceput mari, altele mici, foarte mici. Insa si cel mai mic lucru poate, uneori, sa produca cele mai mari schimbari."

De ce ma bucur ca m-am nascut in Romania si nu in alta parte:
- pentru ca doar aici exista Bucegii, Piatra Craiului cu garofita lui fermecata, Fagarasul "cu-ale lui zapezi", Sarmizegetusa, manastirile din Nordul Moldovei, Palatul de la Mogosoaia, Coloana Infinitului si Masa Tacerii, tacutii Apuseni si spectaculoasele Chei ale Bicazului, Gura Portitei si multe alte minunatii
- pentru ca doar aici de Craciun mananci sarmale cu mamaliga si cozonac facut in casa si castraveti murati tinuti in beci in borcane in care gospodina a pus mai intai frunze de vita si "lopatele" de brad si 3 catei de usturoi
- pentru ca doar aici exista Cotnari si Murfatlar
- pentru ca este una din putinele tari din lume in care, cand esti strain si ceri o informatie cuiva pe strada, persoana respectiva nu o ia la goana uitandu-se suspicios, ci iti zambeste si incearca sa te ajute cat de bine poate si stie(asta nu o spun eu, ci prietenii mei de pe alte plaiuri care au apucat sa viziteze Romania)
- pentru ca doar in limba romana exista un cuvant care aduna in el dragoste, tristete, duiosie, grija, teama, nevoia de cineva sau de ceva, in nici o alta limba nu poti spune "mi-e dor" pastrand acelasi sens
- pentru ca nu exista nicaieri orase la fel de frumoase ca Sighisoara, Sibiu, Cluj(din punctul meu de vedere, poate subiectiv)
- pentru ca am dat lumii lucruri si minti fenomenale, ceea ce demonstreaza ca Romania este tara lui "nu vreau", nu a lui "nu pot/nu stiu" si ca e nevoie doar de o motivatie ca ceea ce avem cu adevarat de valoare sa iasa la lumina
- pentru ca aici mi-am facut cei mai minunati prieteni si am trait cele mai frumoase clipe din viata mea
- pentru ca am extraordinarul privilegiu de a vorbi intr-o limba pe care au folosit-o in scrierile lor unii dintre cei mai buni scriitori si poeti ai Europei
- pentru ca doar aici pot sa ma uit la "Carul cu boi" si sa stiu cum arata, cum miroase si cum suna o dimineata de vara in camp, printre flori salbatice si capite de fan si doar aici pot privi "Taranca" amintindu-mi de strabunica mea
- pentru ca romanii au un simt al umorului care nu stiu daca poate fi gasit si prin alte parti si, atata vreme cat isi vor pastra capacitatea de a face misto de propriile defecte (ca popor, nu ca individ) mai au o sansa sa depaseasca stadiul de tara adolescenta si sa devina una adulta cu suflet de copil
- pentru ca aici, cand ma duc in Transilvania, Moldova, sau Bucovina, inteleg graiul, nu am nevoie de un manual de conversatie si nici nu trebuie sa fi invatat la scoala dialectele in care vorbesc compatriotii mei, iar daca nu stiu exact ce inseamna un anume regionalism pot macar banui din context despre ce este vorba
- pentru ca nu exista nicaieri in lume straie populare atat de frumoase, elegante si simple ca cele din Ardeal
- pentru ca doar de aici pot spune "sunt ai nostri" cand un strain aduce vorba despre Zamfir, Phoenix, Ciulei si, din nou, multi altii mai mult sau mai putin contemporani
- pentru ca Timisoara a fost primul oras european care a "aprins lumina" pe strazi
- pentru ca aici am invatat ca "acasa" inseamna mult mai mult decat un loc in care te intorci seara
- si, nu in ultimul rand, pentru ca oriunde ar fi in lume romanii stiu sa se gaseasca si sa isi fie alaturi unii altora

Toate cele numite mai sus ma ajuta sa mai cred inca in tara mea, in oamenii ei si sa sper ca o sa vina un moment cand cei care sunt acum aici isi vor aminti ca avem de aratat lumii si altceva decat mizerie, circ, analfabetism, indiferenta, hotie, delasare, "merge si asa". Suntem mai buni decat multe alte popoare, numai ca am uitat asta. Trebuie ca cineva sau ceva sa ne trezeasca. Sa ne invete ca nu avem de ce imprumuta de la altii false valori, pentru ca avem valorile noastre autentice si propriile motive de a fi mandri ca existam. Sa ne aminteasca faptul ca intotdeauna tara asta a avut barbati puternici, femei frumoase, copii destepti si tarani harnici. Nu ajungem nicaieri fugind sau blamand. Nu ajuti un om sa scape de defecte enumerandu-i-le zilnic sau fugind de el cand acestea devin insuportabile, ci sprijinindu-l sa isi descopere si sa isi educe calitatile.

vise cantate

Azi stiu doar sa cant, cuvintele scrise s-au ascuns undeva bine de tot si nu reusesc sa le dibuiesc culcusul. Poate maine...

hai s vbm dspre kum nu tb s vbm

Mi s-a reprosat azi ca sunt mult prea pretentioasa. E posibil ca persoana care a spus-o sa aiba dreptate, asa ca hai sa vedem cum ar arata o postare de-a mea daca nu as fi pretentioasa.

Ma intb dc tb s ne batem jok d lb rom in halul asta. Pot intzelege un kopilutz de 9-10 ani knd vb asha, pt k nu are alt mod d a atrage atentzia asupra lui (dk parintzii nu au shtiut s il ajute s ishi gaseask unul). Pot intzelege kiar shi o pitzipoank, aia are skuza neuronilor lipsa. Well, knd e vb despre oameni trekutzi de 35 de ani insa, devine tryst. U are so not cool my friend. Krezi k dk skrii asha epatezi? Hell no! Eshti doar patetik. Adik, ok, vrei sa aratzi ca eshty in trend si eshty ink tanar. Sunt multe alte metode sa itzi exprimi varsta spirituala, you know?Let it go, nu itzi faci nici un bn. Trust me.

Si gata ca am obosit sa fac "spelling", dar ati prins ideea. Omul are mi-a spus ca sunt mult prea pretentioasa are 46 de ani si modul lui de a incepe o discutie este asta: "bn cf vb?". Din cate am bagat de seama, este intr-adevar o moda. Cu cat inaintezi in varsta, cu atat vrei sa demonstrezi cat de "in top" esti tu. Si incepi sa te pitipongesti. Si uite asa ajungi sa dai anunt pe Best Jobs spunand "kaut job nu stiu c stiu s fak dar fak multe". Dupa care te intrebi de ce angajatorii te ocolesc, iar prietenii au luat-o de mult la goana. Daca esti femeie, te miri ca barbatii stau cu tine doar o noapte, iar daca esti barbat, nu intelegi cum de esti atat de "kool" si totusi nici o femeie nu iti vorbeste. Cam ce ai vrea tu sa vb ku tn dk nici mkr nu pricepe c spui? Nu, analfabetismul, agramatismul si incultura nu sunt "kool". Si da, sunt pretentioasa cand vine vorba de asa ceva. Consider ca inclusiv pe internet este important sa vorbim corect. E o dovada de respect in primul rand pentru noi si in al doilea rand pentru interlocutor. Leet language este distractiv, nu neg, insa numai cand il folosesti in joaca si ca sa ironizezi ceva/pe cineva. Francleza si romgleza sunt caraghioase. Inca nu am auzit nici un englez care sa foloseasca in vorbirea de zi cu zi expresii si cuvinte din alte limbi, asa ca nu vad de ce ar trebui noi sa spunem "how are you" in loc de "ce mai faci" si "hello" in loc de "salut". Am luat de la alte popoare Sf.Valentin, in detrimentul Dragobetelui, Halloween, in loc de Sf. Andrei, serbam cu focuri de artificii Independence Day si am uitat ce reprezinta 1 Decembrie. Haideti macar limba romana si vorbirea corecta sa le pastram . E tot ce mai avem in momentul asta.

Later edit:
Am uitat cel mai la moda... trend(sic!): vorbitul in limba engleza desi tu esti vorbitor nativ de limba romana si interlocutorul tau asijderea. Bag seama ca snobismul a fost, este si va ramane (sper totusi ca nu) cel mai popular "sport" romanesc. Alte popoare fac tot posibilul sa isi cultive traditiile, valorile culturale si etnice, limba. Noi facem tot posibilul sa le aruncam cat mai departe pe ale noastre si imprumutam de la altii. Macar daca am imprumuta lucruri bune si generatoare de evolutie.

despre simplitate

Hai sa vorbim cuvinte. Sa alaturam substantive, fraze, expresii al caror sens nici macar noi nu il intelegem, in speranta ca interlocutorul va fi absolut "cazut pe spate" in fata eruditiei noastre. Hai sa ne prefacem ca suntem ceva ce nu suntem, pentru a epata si a crea false impresii. Hai sa ne ascundem goliciunea si frustrarile in spatele unor vorbe bombastice cu iz de semidoctism. Cine stie, poate avem noroc si cel care ne asculta chiar o sa ne aplaude. Hai sa vorbim despre "selenar", "sacralitate", teze si antiteze literare in conditiile in care obiectul disertatiei il constituie ceva ce nu a cerut si nici nu necesita analiza, ceva ce e menit doar sa nasca un zambet. Hai sa spunem, vorbind despre o persoana, ca  valoarea metaforei in structura textului este o prezentare exhaustiva si preponderent cromatica adanc impregnata de esentele cele mai ancestrale, cu o atitudine fundamentala iluminanta si avand ca baza de dezvoltare tema contrastului dintre realitatea brutala concretizata in raul social si realitatea onirica subiacenta misticului trairilor esentiale exprimate in tonalitati lirice cu articulatii coerente, un model armonic ambivalent derivat din constructia originala (incercati sa spuneti chestia asta repede si fara pauza de respiratie :D ). N-are sens ce am zis noi si nici legatura cu subiectul dat, dar nu conteaza, bagam cuvinte, multe, inutile, poate nu se vede ca in realitate nu am inteles nimic din cel care ne sade in fata. Ne place al naibii sa credem ca stim tot, ca am inteles tot cand in realitate nici macar pe noi nu ne pricepem pe de-a-ntregul. Hai sa vorbim cuvinte. Daca ne ascundem in spatele lor, poate reusim sa uitam ca de fapt nu avem nimic de spus. Nu am invatat inca si nici nu vrem sa invatam ca daca nu ai ceva cu adevarat interesant de zis (legat de un anume lucru), atunci e mai bine sa nu zici nimic.