dreptul la zambet

Scria candva, cineva, intr-o poveste ca de fiecare data cand un om spune ca nu crede in zane, undeva in lume o zana mica moare.Si mai scria cineva-ul ca poate fi salvata numai daca toti copiii din lume incep sa bata din palme si sa strige: "Eu cred in zane!".Mai scria altcineva, in alta poveste, ca fiecare copil mic-micut este de fapt un pui de zana cazut din "cuib".Asa ca am sa va rog azi sa bateti toti din palme pentru un pui de zana.Nu e nevoie sa credeti in zane.Credeti doar in dreptul la zambet.Si nu uitati ca fiecare cuvant conteaza, cred ca am mai scris undeva asta.Chiar daca voua vi se pare inutil gestul de a fi ecou, e posibil ca plecand de la voi strigatul sa ajunga la o persoana care chiar poate ajuta concret.

Acestea fiind zise, iata puiul de zana si povestea lui:

"Buna ziua, sunt Radu si am doar 5 luni."

liniste pentru omul de zapada

Am cautat in mine doua zile cuvinte.S-au topit, toate s-au topit, cu omul de zapada impreuna.N-am.Nu stiu.Nu pot.Pentru ca sufletul meu prin graiul cantecului stie sa graiasca, am cautat cantece si n-am gasit.O sa il gasesc si pe al meu undeva ascuns intr-un cotlon de inima, dar nu azi, nu acum.Acum nu stiu, n-am, nu pot.Am (re)gasit insa asta ce e mai jos.As spune ca e cantec, dar suna a bocet.Bocet i-as spune, dar suna a ruga.Nici ruga nu-i,ca suna a ramas bun.Da.Asta era cuvantul.Uite ca l-am gasit.Ramas bun, Omule.Ai ajuns la linistea dupa care atata tanjea sufletul tau bun de Om frumos si de lumina.Ti-o semnat Dumnezeu demisia ceruta si ti-o dat dreptul sa fii iar copil, caci vreau sa cred ca asta esti cand te uiti acum la noi de acolo, din norii pufosi, de frumusetea carora nici un adult nu are timp sa se minuneze.Ramas bun.Ne-ai schimbat tuturor sufletele si cu grea intunecare le-ai intunecat, dar frumoasa e lectia de viata invatata de la tine.Multumesc, Mile Carpenisan.Promit ca maine voi zambi.

...asa,si ?

Ieri m-a vizitat o furnica.Am cules-o nu stiu cum de pe strada si am descoperit-o plimbandu-se buimaca pe urechea mea stanga.Asa am aflat ca a venit intr-adevar primavara.Sau poate era o furnica somnambula si sinucigasa?Nu stiu.In locul ei nu as fi scos nici macar un varf de antena din musuroi pe frigul asta.Nu vreau sa vina primavara.Pentru ca iar nu am sa vad copacii infloriti si dupa aceea o sa vina vara si ma voi ascunde la racoare si nu am sa vaz frunzele si o sa vina si toamna si am sa o descopar abia cand va incepe sa ploua si copacii nu vor mai da umbra...si dupa aceea o sa ninga si o sa fie din nou frig.Si uite asa am ajuns la concluzia ca m-am plictisit pana si de mine.Nu are nici o legatura cu furnica si nici cu ce voiam sa scriu de fapt, dar nu conteaza.A venit primavara.Asa, si...?